0
ieri, ora 9.30, ora Spaniei, am pus punct manuscrisului despre Camino.
364 de pagini
un prolog, 3 capitole, un epilog
1 an și jumtate de lucru intens, cu pauze de 3 saptmni ntre capitole
a urmat o sptmn n cap n care m-am tot gndit dac s las și capitolul 4, apoi i-am dat delete. nu i-am mai vzut sensul.
asear pentru prima dat n tot acest timp de lucru, am dormit ca un butuc, știind c nu mai am de ce s m trezesc și s m așez la birou, cel puțin pentru o perioad. poate doar pentru lucruri mai mici, gen articole, blog, sau traduceri.
de cteva ori mi-a scpat manuscrisul de sub control. am dat printuri peste printuri și am tiat fr mil paragrafe și pagini pe care le credeam esențiale, dar care n marea burt a cuvintelor și-au pierdut din importanț. ca, de pild, capitolul 4. am tiat de asemenea și vreo 35 de ”faptul c”, 20 de ”pur și simplu” și multe alte ticuri verbale pe care nici nu bnuiam c le am, dar mi-au srit n ochi citind d`a capo al fine, pentru a patra sau a zecea oar printurile. cu ct am corectat și am tiat cu att am simțit nevoia și mai aprig s corectez și s tai pn la gndul din urm sinucigaș c poate e mai bine s tai tot. de asemenea m-am gndit s-i schimb titlul, chiar dac pream așa de definitiv n privința lui. poate c n Spania ”Cafe con leche” are un meaning, dar n Ro ”Cafea cu lapte” mi sun ca ”borș cu smntn”. Și-apoi am observat c multe rubrici de revist online sau printate au cte o rubric din care nu lipsește cuvntul ”cafea”, ba chiar și trupe cafengioaice, și evenimente din care curge cafeaua ntr-o țar numai lapte și miere.
de cteva ori am avut depresii de o zi sau dou, retrind etapele drumului. e mult mai simplu s-l parcurgi pe jos, dect s-l rescrii. am avut și revelații superbe și fericiri mute și n tot acest timp viața a continuat cu rutina de care aveam nevoie. alteori mi-am trombonit brbatul c mi-a pus n cteva rnduri embargo pe timpul de scriere, stul s tot bat n clapele tastaturii, dar fr el n-aș fi putut s-l termin și s-i dau patina detașat și nici s privesc din avion tot ansamblul. mi-a suportat toate crizele și, fr ca mcar s citeasc un rnd, a devenit sftuitorul meu din umbr.
azi l-am trimis la citit primului profesionist n domeniu și am simțit o mare ușurare știind c e pe mini bune. de-acum nu-mi mai aparține și n curnd va fi al vostru, nu știu cnd, nu mai depinde nimic de mine, cum n-a depins niciodat atunci cnd am lsat o lucrare din mn. știu c ar fi trebuit s lucrez la un proiect mai vechi care zace n calculator de patru ani și despre care am tot vorbit n rarele interviuri date (și de care m-am și apucat pn la jumtate, ce-i drept) dar poate c nu acestuia i venise timpul. iar acum chiar nu știu cnd i va veni, am nevoie de o pauz de lucru mai ndelungat.
aș vrea n final s mulțumesc tuturor celor interesați pentru rbdare. e ca atunci cnd eram pe drum și nu puteam s renunț pentru c știam c snteți pe aici, ca niște omuleți invizibili, dar att de curioși și cu doruri de duc la fel de cumplite ca ale mele. am acceptat ca unii dintre voi s se piard de pe linia asta invizibil pe care mergem mpreun (și am contribuit și eu la asta, de ce s nu recunosc), spernd doar c au gsit altceva mai interesant și c vor reuși s mprtșeasc din sinele lor așa cum eu nu voi reuși niciodat.
cartea asta, orice destin va avea ea de-acum ncolo, m-a nvțat – și sta e cel mai mare dar pe care mi l-a fcut – c scriind despre oameni (care mi se par mie) frumoși și interesanți lumea mea devine luminoas. așa c de-acum ncolo m voi concentra asupra lor, s-i art, s-i descopr și s-i dau drept exemplu. cu balaurii, zmeii și alte lighioane de poveste oricum ne luptm zilnic, dup cum ne duc puterile.
Filed under: carti, despre scris http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2217/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2217/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2217/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2217/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2217/
http://zuleiha.wordp...3/date-tehnice/
