3 replies to this topic

[dansin3ro]

Vreau sa pun si o intrebare, dar mai intai trebuie sa va spun povestea mea.

Acum doi ani, casatorita fiind, m-am indragostit de un alt barbat (Cristi, si el casatorit), iar lucrurile au luat o turnura pe care nu o gandisem la inceput, am ajuns sa divortez. Decizia a fost a mea, dar Cristi m-a incurajat si mai mult decat atat, m-a ajutat foarte mult atat in perioada divortului cat si dupa aceea. Am sperat ca va face si el acelasi pas dar din pacate s-a multumit cu situatia in care ne aflam, sa ne intalnim pe ascuns cand si cum se putea. Si cum nu se putea foarte des, el fiind mai tot timpul plecat cu afacerile lui, am ajuns sa ma indragostesc de un altul, mai tanar si mai disponibil (Sorin). N-am avut curajul sa-i spun lui Cristi ca am cunoscut pe altcineva si am fost in situatia de a ma intalni cu doi barbati in acelasi timp, perioada care a durat mai bine de 9 luni. A fost doar o chestiune de timp pana cand Cristi a aflat, dar eu am negat totul pana in ultima clipa. Ce a urmat, a fost ca in filme: Cristi l-a sunat pe noul meu prieten care evident a facut “ca trenul” dar pana la urma am reusit sa-l potolesc. Ulterior am aflat ca ei doi au continuat sa discute, chiar daca Sorin, cel cu care imi facusem planuri de viitor, nu mi-a spus niciodata asta. Cert este ca intr-o zi, Sorin mi-a spus ca el vrea altceva de la viata si nu vede nici-un viitor alaturi de mine si ca nu crede ca e bine sa ne mai vedem. Am fost daramata, atunci am realizat cum e sa alergi dupa doi iepuri, ii pierdusem pe amandoi. Si povestea continua, nu se termina aici.
L-am sunat pe Cristi sa-i spun ca-mi pare rau de ce am facut, cu toate ca stiam ca el isi gasise refugiul cu o alta si am aflat ca se hotarase sa divorteze dar l-am sunat si pe Sorin pentru a incerca, pentru ultima oara, sa-l fac sa se mai gandeasca dar nici nu a vrut sa auda.
O sa simplific povestea si o sa spun ca a renuntat la noua lui prietena pentru mine, dar ce se intampla acum ma ingrijoreaza. Vrea sa afle detalii de ce am facut-o, sa-l insel cu un alt barbat in timp ce apelam in continuare la ajutorul lui, ce am gasit la el, cum era in pat, ce-i placea lui si tot felul de chestii d-astea. Imi dau seama ca daca ii spun nu e un lucru prea intelept, o sa-i faca rau, iar daca nu-i raspund inseamna ca el are dreptate in toate afirmatiile lui. Efectiv nu stiu cum sa procedez, nu vreau sa-l mai pierd si a doua oara, ajutati-ma cu un sfat, va rog, e normal sa se discute asa ceva intr-un cuplu care se iubeste?

[hornelia]

Uf, de invidiat ii totusi capacitatea asta (innascuta probabil) de a te indragosti abundent, des, fara reprosuri si regrete. Cu toate acestea, finalul e mai mult decat fericit mai ales dupa atata agitatie si evenimente incalcite. Scopul ultim si iminent cel mai important e sa te trezesti, in final, insotita de cineva care nu poate fi susbstituit cu usurinta. Etapele sunt clare. In propria-ti liniste, nu ai altceva de facut decat sa te gandesti putin la propriile necesitati si sa le lamuresti cat se poate de limpede. Si anume, sa te hotarasti fara pic de tremur care iti sunt trebuintele si caile de a le atinge. Astea fiind facute deja (banuiesc ca personajul Cristi e punctul terminus sau cel putin asa tinde sa fie) urmeaza sa te ingrijesti de relatia voastra demult infiripata si partial consolidata. Vezi tu, curiozitatile lui nu sunt atat de nefiresti precum par. Exista la barbati un fel de mandrie bizara care, cu toate ca si-a pierdut obiectul initial, se desfasoara inca dupa aceleasi reguli. Din partea ta, reactia cea mai adecvata ar fi o atitudine cat se poate de diplomata, deloc sireata in aparenta si sincera pe cat e posibil. Daca adevarurile stiute doar de tine sunt apte de a-l ciupi fatal de barbatie, atunci se poate sa fie nevoie de o forma noua de a le expune. Nu te poti eschiva, insa de la ceea ce i se pare lui de prima importanta. Sa i se dea Caesarului ceea ce-i apartine! Si finalmente, daca el e alesul, atunci nu e greu sa-ti prezinti istoria populata de alti barbati in lumina unicitatii celui ales.
Mai mult decat atat, cred ca ar fi timpul sa iei in serios aceasta relatie fara sa te abandonezi isteriei de a fi pierduta intre oferte fantomatice. Prin urmare, sinceritate fara expandari si maxima diplomatie!

[corbucci]

hornelia, on Apr 6 2006, 03:19 PM, said:

Uf, de invidiat ii totusi capacitatea asta (innascuta probabil) de a te indragosti abundent, des, fara reprosuri si regrete. Cu toate acestea, finalul e mai mult decat fericit mai ales dupa atata agitatie si evenimente incalcite. Scopul ultim si iminent cel mai important e sa te trezesti, in final, insotita de cineva care nu poate fi susbstituit cu usurinta. Etapele sunt clare. In propria-ti liniste, nu ai altceva de facut decat sa te gandesti putin la propriile necesitati si sa le lamuresti cat se poate de limpede. Si anume, sa te hotarasti fara pic de tremur care iti sunt trebuintele si caile de a le atinge. Astea fiind facute deja (banuiesc ca personajul Cristi e punctul terminus sau cel putin asa tinde sa fie) urmeaza sa te ingrijesti de relatia voastra demult infiripata si partial consolidata. Vezi tu, curiozitatile lui nu sunt atat de nefiresti precum par. Exista la barbati un fel de mandrie bizara care, cu toate ca si-a pierdut obiectul initial, se desfasoara inca dupa aceleasi reguli. Din partea ta, reactia cea mai adecvata ar fi o atitudine cat se poate de diplomata, deloc sireata in aparenta si sincera pe cat e posibil. Daca adevarurile stiute doar de tine sunt apte de a-l ciupi fatal de barbatie, atunci se poate sa fie nevoie de o forma noua de a le expune. Nu te poti eschiva, insa de la ceea ce i se pare lui de prima importanta. Sa i se dea Caesarului ceea ce-i apartine! Si finalmente, daca el e alesul, atunci nu e greu sa-ti prezinti istoria populata de alti barbati in lumina unicitatii celui ales.
Mai mult decat atat, cred ca ar fi timpul sa iei in serios aceasta relatie fara sa te abandonezi isteriei de a fi pierduta intre oferte fantomatice. Prin urmare, sinceritate fara expandari si maxima diplomatie!

De invidiat capacitatea asta?Eu as spune de toata jena ..

[hornelia]

corbucci, on Mar 2 2007, 11:14 PM, said:

hornelia, on Apr 6 2006, 03:19 PM, said:

Uf, de invidiat ii totusi capacitatea asta (innascuta probabil) de a te indragosti abundent, des, fara reprosuri si regrete. Cu toate acestea, finalul e mai mult decat fericit mai ales dupa atata agitatie si evenimente incalcite. Scopul ultim si iminent cel mai important e sa te trezesti, in final, insotita de cineva care nu poate fi susbstituit cu usurinta. Etapele sunt clare. In propria-ti liniste, nu ai altceva de facut decat sa te gandesti putin la propriile necesitati si sa le lamuresti cat se poate de limpede. Si anume, sa te hotarasti fara pic de tremur care iti sunt trebuintele si caile de a le atinge. Astea fiind facute deja (banuiesc ca personajul Cristi e punctul terminus sau cel putin asa tinde sa fie) urmeaza sa te ingrijesti de relatia voastra demult infiripata si partial consolidata. Vezi tu, curiozitatile lui nu sunt atat de nefiresti precum par. Exista la barbati un fel de mandrie bizara care, cu toate ca si-a pierdut obiectul initial, se desfasoara inca dupa aceleasi reguli. Din partea ta, reactia cea mai adecvata ar fi o atitudine cat se poate de diplomata, deloc sireata in aparenta si sincera pe cat e posibil. Daca adevarurile stiute doar de tine sunt apte de a-l ciupi fatal de barbatie, atunci se poate sa fie nevoie de o forma noua de a le expune. Nu te poti eschiva, insa de la ceea ce i se pare lui de prima importanta. Sa i se dea Caesarului ceea ce-i apartine! Si finalmente, daca el e alesul, atunci nu e greu sa-ti prezinti istoria populata de alti barbati in lumina unicitatii celui ales.
Mai mult decat atat, cred ca ar fi timpul sa iei in serios aceasta relatie fara sa te abandonezi isteriei de a fi pierduta intre oferte fantomatice. Prin urmare, sinceritate fara expandari si maxima diplomatie!

De invidiat capacitatea asta?Eu as spune de toata jena ..

Asta ziceam si eu. Nu era de invidiat ci de mare uimire!