Sex Romania | Comunitate Adult http://www.sexromania.com/index.php Tue, 09 Mar 2010 16:01:57 +0000 120 http://www.sexromania.com/topic/3627-unii-chiar-sint-mindri-de-ce-fac/
Somos trabajadores de la cultura y nos sentimos orgullosos de serlo. Contribuimos con nuestro trabajo a que aumente la riqueza colectiva de nuestro país. Creamos sueĂąos, ilusiones y sentimientos, forjamos esperanzas, contribuimos al desarrollo cultural, educativo y científico, y ayudamos a reforzar nuestra identidad colectiva con libros, imágenes, juegos de ordenador, música y cine.

Para nosotros es un privilegio compartir con nuestro público el resultado de nuestra labor, como lo hemos hecho siempre por diversas vías, y ahora también por Internet.”

poate că unii intelectuali mai ratați așa, de prin Cocalaria, care se plîng ce rău o duc și ce greu le e să-și recupereze anumite drepturi pentru care, de altfel, nici măcar n-au oftat mai mult trei bîrfe, ar trebui să ia exemplu de prin alte părți cînd vine vorba de ”unire în cuget și simțiri” și să nu mai ridice atît din umeri a neputință.

un link. poate folosește cuiva.


Filed under: abroad http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2330/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2330/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2330/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2330/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2330/

http://zuleiha.wordpress.com/2010/03/09/unii-chiar-sint-mindrii-de-ce-fac/ ]]> Tue, 09 Mar 2010 16:01:57 +0000 http://www.sexromania.com/topic/3627-unii-chiar-sint-mindri-de-ce-fac/ http://www.sexromania.com/topic/3626-final-cover/
după atîtea ”bag-o pe aia”, ”scoate-o pe astalaltă” ”mărește” ”înalță”, ”scoate iar”, ”mai pune-o odată”, ”sus”, ”mai sus”, ”acum mai jos”, ”vîr-o pe ailaltă”, ”termină o dată”, ”hai că văd stele verzi”, de zici că făceam sex și nu o copertă, azi dimineață am zis s-o dăm gata orice s-ar întîmpla.



asta e. de-acum nu mai schimbăm nimic, am trimis deja cererea pentru isbn în care am atașat si propunerea de copertă pentru carte. după cum vedeți nu are nici o editură pe copertă. am avut niște discuții slăbuțe cu Horia Ursu, n-am reușit să ajungem la nici o concluzie, n-am văzut nici un contract, nu e nimic clar, deci discuțiile s-au oprit la început. s-ar putea să fiu eu prea rapidă, chiar și pentru secolul ăsta al vitezei. sigur sînt și un fel de capră neagră împrejurul căreia trebuie să-ți iei ceva măsuri de precauție, că nu se știe ce copită îți lipește în freză, haha! hai, bre Urs, zău, mai bine rămînem prieteni, pe veci, asta e propunerea mea!

anyway, în maxim o lună veți avea acces la ceea ce am scris timp de un an și mai bine, cît m-am unplugged și de la viața socială, și de la găsitul/căutatul/muncitul la o slujbă normală cum are tot omul. asta dacă se întreabă cineva de ce scriu atît de repede. ei bine, nu scriu atît de repede pe cît ar trebui, sau pe cît mi-aș dori, am doar capacitatea de a trece mai rapid peste unele despresii și norocul să am pe cineva care îmi sprijină munca asta. asta, și mai ales că de un și ceva am dat eject acelor ”furăcioși” de energie. n-am mai avut timp de balivernele tuturor, discuțiile s-au redus la ”zi pe mail dacă e ceva important” sau ”n-am chef să îmi mai bat capul cu asta, fugi la alt fraier care are timp”. drept urmare, discuțiile cu prietenii s-au îmbunătățit. la fel și cercetările mele în legătură cu anumite preocupări mai vechi.

deci… e timpul să-mi fac bagajele acum. am auzit că e foarte frig în țară. nu că aici ar fi mai bine. o să mă întîlnesc doar cu foarte puțină lume prietenoasă, și din păcate cu prea multe oficialități, mutre acre și alte poame.

aveți grijă ce faceți prin lipsa mea, nu vă trageți de păr, nu vă ciupiți de obraji și nici nu vă certați copiii.

de la Nicule aveți un bonus de ziua Femeii, cică se potrivește cu mesajul cărții mele.



totusi nu va agitați pe aici cu La mulți ani!-uri de ziua femeii. voi fi cu capul prea în nori în noaptea asta. la propriu. că la figurat, doar în aparență.


Filed under: carti http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2323/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2323/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2323/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2323/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2323/

http://zuleiha.wordpress.com/2010/03/08/final-cover/ ]]> Mon, 08 Mar 2010 10:44:13 +0000 http://www.sexromania.com/topic/3626-final-cover/ http://www.sexromania.com/topic/3625-imbirligaturile-de-simbata/


intre timp, Adi nu doarme nopțile ca să pună cartea în pagină. îmi spune în ultimul său mail: ”e foarte important să iasă așa cum vrei tu”.

între timp, Gabi lucrează la sigla revistei…
între timp, Nadia s-a apucat de numărul 2.

în ultimele două luni m-am simțit binecuvîntată de oamenii care mi-au rămas în viață. Grație acestei nebunii creatoare mă trezesc diminețile curioasă să văd ce-a mai lucrat fiecare. Abia aștept să-i revăd pe unii săptămîna viitoare.

între timp, eu refuz colaborări neplătite. e ciudat cum în ultimul an revistele din România (și chiar și cele de români din Spania) cred că scrisul e doar o treabă de ”voluntariat”. singura chestie comună e că la români ”merge și așa”. mda. pe baza asta se fac rate cardurile de mii de euro. iată niște îmbîrligături la care refuz să particip.


Filed under: carti http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2305/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2305/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2305/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2305/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2305/

http://zuleiha.wordpress.com/2010/03/06/imbirligaturile-de-simbata/ ]]> Sat, 06 Mar 2010 14:34:51 +0000 http://www.sexromania.com/topic/3625-imbirligaturile-de-simbata/ http://www.sexromania.com/topic/3624-cu-ce-ne-mai-jucam/

Citella, autoarea noastra pe care mai intii am disperat-o.
Asteptam varianta barbateasca. In sfirsit, pot sa inchid si eu clapa de laptop si sa ma pierd printre cratiti : )

Enjoy! Au mai ramas 13 zile.


Filed under: mala hierba http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2294/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2294/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2294/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2294/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2294/

http://zuleiha.wordpress.com/2010/03/02/cu-ce-ne-mai-%c2%a8jucam%c2%a8/ ]]> Tue, 02 Mar 2010 21:15:28 +0000 http://www.sexromania.com/topic/3624-cu-ce-ne-mai-jucam/ http://www.sexromania.com/topic/3621-curiozitati%25e2%2580%25a6/ trebuie sa marturisesc ca se fac aproape 3 ani de cind n-am mai recitit ¨Strugurii¨, adica de cind am trimis-o in tipografie, si, de fapt, nici n-am trimis-o eu, ci Mike, si n-aveam nici cea mai mica banuiala atunci ca va avea mai mult de 100 cititori, dar Mike cred ca avea. instinctele mele erau la pamint atunci, ca si multe altele, dar ma tineam tare. si ziceam tot atunci ca n-o s-o mai pot reciti niciodata, ca am dat-o lumii si gata, ca nu ma intereseaza ce se petrece, gind de scriitor incepator. n-am mai (re)citit-o, deci, dinainte de a sti ca va fi placuta de atitia oameni, dinainte de a sti ca va fi o carte savurata. am strins intre timp o colectie impresionanta de gesturi si ginduri bune pe care le-am primit de la cititori, multi necunoscuti, si de fiecare data m-am minunat pentru citeva secunde si pe urma m-am intors viteaza la ale mele, ca si cum nu s-ar fi petrecut ceva interesant acolo.

poate ca trebuia sa stau sa ma gindesc citeva minute, citeva ore, dar nu aveam timp de asta, mereu mai era cite ceva de facut, pe-acolo, prin vietile altora. mai stiu ca cineva din cauza (sau datorita) ei – nu-mi dau prea bine seama – a plecat de-acasa. e o carte care a apropiat oameni, in aceeasi masura in care i’a si indepartat de casa. pfffuai… chestia e ca de citeva zile ma tot gindesc la asta. acum trei seri am luat ¨Strugurii¨ din raft si am inceput s-o recitesc, cu ochi de cititor profesionist de data asta. o citeam ca si cum nu eu scrisesem rindurile acelea, am trecut peste pagini cu luciditatea cititorului pretentios, in cautare de greseli si scapari, trecind peste faptul ca pina si eu sint un personaj acolo.

am inchis-o multumita. eram curioasa sa vad daca la sfirsitul lecturii as spune: ¨puteam s-o scriu mai bine¨. n-am facut-o.

acum sint curioasa ce se va intimpla cu ¨Al treilea calator¨. deja o privesc ca si cum nu mi-ar mai apartine. aleg fonturi cu Adi, in functie de scalari si puncte si finetea sau rotunjimea fonturilor. numaram pagini si adaugam anexe.

niciodata nu ma intrebam pina acum un an ce se va intimpla cu mine saptamina viitoare, sau luna viitoare, sau in urmatorii ani. toate erau mijloace si instrumente bune de pus in slujba noptilor si apoi, dupa ce traiesti ani in sir pe muchie de cutit, chiar nu te mai interesezi de tine, ca si cum ai exista doar pentru a scrie carti. si incepe o lunga resemnare pe care unii au numit’o blestem. nu poate fi insa numit blestem ceva ce vorbeste atitor oameni.

am gasit pe facebook dedicatia unui prieten catre o prietena, scrisa pe pagina de inceput a Strugurilor.



sub foto era scris asa: ¨a gift usually made by Bulgarian boys to Romanian girls in pubs around Lipscani¨. the Romanian girl is a beautiful wild one, dupa cum o vad in poze. Elena Iulia (a girl who loves train stations and endless farewells).

ajung peste o saptamina in Ro, si nici nu-mi vine sa spun acasa. fiindca iar va fi o trecere fulgeratoare pe la ministere, tribunale si primarii. si abia daca voi reusi sa-mi vad doi-trei prieteni. numai ca oricit de fulgeratoare va fi, de data asta tot o sa-i prind pe citiva la pozat.

si-acum sa facem liniste din nou. Citelle face al doilea promo Mala Hierba, Nadia m-a scos din minti cu template-urile ei, si desi i-am trimis de 4 ori un articol, tot cu ala vechi si necorectat e in varianta site lucru, dar stiind ce stiu si anume ca s-a apucat de site-uri de-abia acum 4 luni, e incredibil ce-a facut acolo. eu n-am rabdare nici sa ma joc pe youtube. n-am rabdare nici un nasture sa cos cind vine vorba de lucruri mai pamintene. de asa-zisii profesionisti sint satula, ei stiu atit de multe despre tot incit nu numai ca nu ajung sa termine ce au de gind sa inceapa, dar nici nu mai incep vreodata. evident, pentru ca stiu atitea. se lasa de fiecare data cu scintei. ii testez de la inceput si la prima reactie nasoala le dau eject fara mila, ca eu am nevoie de long term relationship, si n’am chef sa-mi sparg nervii cu toti furiosii, care pe linga asta, mai sint si lenesi. pretextangii, cum ii numesc eu. anyway, ultima luna a fost plina. am ajuns la sfirsitul ei, iata, si odata cu asta pentru a mia oara la convingerea ca numai cine nu vrea sa faca ceva NU face.

in fine, Adi asteapta anexe, ¨Nicule¨ a ajuns pe la Leon probabil, Gabi deseneaza, ca de obicei, cai, si cine stie ce’o mai iesi si din tarasenia asta, dar un lucru e sigur, nu putem spune ca de data asta nu ne-am distrat. nu recunoaste insa nimeni ca am inceput asta ca sa avem pretexte sa fim mai mult timp impreuna. dar lasa ca stiu eu.


Filed under: despre scris, oameni http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2279/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2279/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2279/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2279/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2279/

http://zuleiha.wordpress.com/2010/02/28/curiozitati/ ]]> Sun, 28 Feb 2010 13:40:30 +0000 http://www.sexromania.com/topic/3621-curiozitati%25e2%2580%25a6/ http://www.sexromania.com/topic/3619-aeaeteptaei-ma-ei-pe-mine-feteloraes/
E o frază din Vonnegut (Hocus-Pocus).
Cînd aparent un an de zile nu s-a întîmplat mai nimic și-apoi vine o săptămînă (sau ultimele două, de fapt) cînd ferestrele pocnesc vesele în toate direcțiile și-i găsești pe toți la locurile lor, sub ferestrele pe care le știai deja, la balcoanele pe care le cunoșteai, cu aceleași lumini aprinse ale spiritului. sunetul din ultimele zile: pop-up!

”Al treilea călător” a intrat in tehnic. ales tehnoredactor cu care am rîs împreună timp de un an de zile de ne-au zburat mucii pe monitoare. rîdeam de rahatul pe care trebuia să-l facem și parcă și de niște scelerați pe care tot noi îi băgam în priză cînd făceam pe furioșii ca să ne sară iar mucii pe monitoare în amintirea reacțiilor declanșate. Eram fals-furioși să nu creadă ăia că noi doar rîdem. Aiurea! el își amintește cum îmi alegeam eu laptop din Sony în funcție de gramaj, ce memorii, ce usb-uri, ce performanțe, gramajul, tată… încape în poșetă sau îl car cu buldozerul. pop-up!

Nicu mă anunță din cînd în cînd pe unde a ajuns cu lectura și sare în sus: ”cum naiba ai ținut minte atîtea detali, cum, cum?” eh…

Nadia, Ralu, Gabi, Rox toată lumea în priză. Pop-up! Și așteptați-mă și pe mine, fetelor… am turnat din greșeală într-o zi trei lingurițe de sare în cafea și am băut o gură zdravană fără să-mi dau seama de ce naiba văd stele verzi. Cafea cu dragoste! Richard sare în sus, Ursu la fel: nu, sună a telenovelă! Bărbații au dreptate și nici fetele nu vor telenovele, au avut parte de li s-a luat. la treabă, deci… pop-up!

Răspuns interviu revistă Madrid. Oameni de pe trei continente diferite (America, Africa, Europa) se adună, se strîng prin ograda mea lăsînd dureri de viscere la o parte sau aleargă cu copiii în brațe să mă salute și să facem treabă. Bună dimineața, lume! Și tastaturile zbîrnîie din nou, poc poc poc poc și țaca țaca țaca… Trăiesc într-o lume în care nu mai există pretexte, nici scuze și asta îmi umflă motoarele. Și în curînd buruienile rele vor da muguri, vor săruta stelele, cine știe…

Se încheie prezentări. Ralu întreabă mirată: ”oamenii ăștia există?” Bineînțeles, colecție premium. Ne aleargă caii prin vene, vine primăvara. Și e pe-aici, mai ales nopțile, o liniște neverosimilă încît îți pocnesc gîndurile. simt cum dau muguri. Pop! Up!

numai acum trei seri s-a găsit un Patriot-Poet să urle versuri medievale în puterea nopții chiar sub balconul meu. m-am ridicat teleghidată și l-am liniștit cu o jumătate de cartof, n-am vrut să-l stric pe tot. a rupt-o la sănătoasa, dar a venit în noaptea următoare la aceleași ore mici. probabil voia și cealaltă jumătate de cartof. a urlat iar versuri la lună pînă cînd și-a primit porția. aseară n-a mai venit. i-am simțit lipsa. îi pusesem deoparte o roșie. cea mai fleșcăită. cred că ne vom împrieteni pînă la urmă. mai ales dacă va apărea înainte să adorm eu.

Gata, pauza! Acum trecem la dans…

Autoarea clipuletului Citellei din Montreal. Plaja aceea e din Cuba.

A început iar o numărătoare inversă.


Filed under: delicii, new world http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2272/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2272/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2272/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2272/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2272/

http://zuleiha.wordpress.com/2010/02/25/%e2%80%9da%c8%99tepta%c8%9bi-ma-%c8%99i-pe-mine-fetelor/ ]]> Thu, 25 Feb 2010 11:23:11 +0000 http://www.sexromania.com/topic/3619-aeaeteptaei-ma-ei-pe-mine-feteloraes/ http://www.sexromania.com/topic/3616-cartea-cu-titlu%25e2%2580%25a6/ Al treilea călător și era scrisă sub amprenta euforiei plecării. dacă e să facem tot felul de analogii, putem spune că titlul ăsta seamănă și cu al 3-lea Reich și cu nu mai știu ce. dar la fel putem spune despre titlul ”Nopți orientale” că seamănă cu ”Povestiri orientale” a lui Yourcenar, carte pe care am descoperit-o abia după ce primul volum din Nopți intrase în tipografie.

nu mă mai blochez asupra titlului, fiindcă ”Al treilea călător” e cel mai potrivit.
Să trecem mai departe.

în urma experiențelor negative cu editurile și cu editorii, cred că știu cu ce se mănîncă povestea asta în România. nu văd cum s-ar putea îmbunătăți treburile în domeniul ăsta și, oricît de mult, de bine sau de strună ar merge treburile, tot scriitorul va fi ăla care-și va primi pumnii în bot sau i se va arăta spatele cînd se așteaptă mai puțin. degeaba urlă toată lumea la el, adevărul e că prea puțini din stafful unei edituri dă vreun ban pe el. așa că e mai simplu să dea vina. haha! (chiar a apărut cineva pe blogul ăsta căutînd ”corint serv rău platnic”. nu țin minte să fi scris ceva despre corint serv, dar bineînțeles că e rău platnic, poate să fi spus cineva în comentarii asta). ceea ce e foarte bine. dacă știi treaba asta refuzi să-ți mai pierzi timpul și să-ți dai experiența pe nimic. nu din frustrare am scris unele însemnări despre traducători și edituri de care trebuie să te ferești. no, baby, am depășit de mult stadiul ăsta.

oricum ar fi, în România toți sînt rău-platnici. scriitorii, traducătorii, redactorii, desenatorii etc dau vina pe editori, editorii dau vina pe librari, librarii dau vina pe criza și pe cititorii neinteresați de cărți, dar numai cititorii trebuie să fie (și sînt) buni platnici și nu mai dau vina pe nici o criză, în schimb, e adevărat că devin din ce în ce mai pretențioși. și foarte bine fac! eu sînt cititor în plină criză și nu-mi permit să pierd timpul (și nici banii) pe cărți pe care nu le voi citi în veci. plus că trebuie să mă gîndesc că la o următoare mutare mai trebuie să le și car după mine.

așa că… alo, Editurile, mai jos cu fumurile!

cît despre scriitor, el e ultimul de pe listă cu care vrea cineva să discute. se vor cere păreri tuturor lacheilor dintr-o editură despre coperta cărții lui, despre formatul cărții, despre marketingul de care habar n-are nimeni de acolo, despre lansările pe care de obicei le va organiza ultima PR-iță în vogă, dar nimeni nu va pune întrebări celui care într-adevăr este interesat de asta sau dacă măcar este de acord ca pe spinarea numelui lui să-și construiască ăia balurile mascate. și toți lacheii își vor da cu părerea, crezîndu-se importanți.

de pildă… al doilea volum din Nopți Orientale are cea mai execrabilă copertă care ar fi putut avea-o vreo carte. un kitsch mai mare nu putea să existe. coperta aia nu se potrivește nici cu mesajul pe care am vrut eu să-l transmit, nici cu felul meu de a vedea un produs artistic. nu o să aveți niciodată idee cît am suferit cînd a trebuit să aleg din trei variante și nu vreți să știți cum arătau celelalte două. propunerea pe care am făcut-o eu pentru coperta de-atunci, nici n-a fost băgată în seamă, cu toate că găsisem și soluția costurilor. dar mă rog, nu mai are importanță. deja eram cu gîndul la plecări cînd se întîmplau toate astea și nici nu mai puteam da înapoi din moment ce apăruse primul volum. dar nu-i nimic, că Tritonic a avut grijă să facă marketingul ca și cum ar fi fost vorba de două cărți separate. așa că atunci cînd pe un scriitor îl apucă dracii, de cele mai multe ori are dreptate.

între mine și voi mereu a fost un lanț de editori și librari din cauza căruia treburile au fost tergiversate și pe urmă aduse la lumină din ce în ce mai schimonosit. alteori, a trebuit să mă lupt pentru propriile mele cuvinte, să rămînă așa cum le-am scris, ci nu altfel, la unele întorsături de frază chiar țineam. pe dracu, s-a trecut peste mine, au futut muzicalitate, stil, ar n-au fost în stare să corecteze cu vîntul ”ochi”, care era scris ”cohi”. nu sînt împotriva corecturilor, dimpotrivă, mă bucur cînd cineva îmi atrage atenția unde am greșit, fiindcă nu vreau să ajungă o tîmpenie mai departe, nu sînt nici împotriva tăieturilor, eu sînt prima care taie atunci cînd un paragraf sau o pagină sau un capitol întreg nu-și mai au rostul. sînt împotriva fușărelii și a irosirii inutile de timp. sînt împotriva lipsei de bun gust. nu ascult de cineva care are idei mai puține și mai proaste decît oricare alt prieten de-al meu cu care am lucrat sau vorbit ore în șir, într-o lucrare îi aleg pe cei care se pricep mai bine decît mine la copertă sau corecturi, dar uneori, pentru bunul mers al lucrurilor am cedat ca să nu blochez o editură întreagă și lacheii ei, cocoșați de mii de treburi, și toți credeau că numai ei aveau treabă, scriitorul niciodată. tot ansamblul lui se ivise din senin, din cer, pe aripi de îngeri sau pe cozi de diavol. oricum, cineva îi dictase sigur.

nu vorbesc în necunoștință de cauză. am lucrat cu patru edituri, am colaborat cu alți 7 editori. edituri mari și edituri de apartament. editori bine intenționați, dar depășiți de situație, alții depășiți de propria prostie (vezi Erc Press), și editori-cocalari, gen Viorel Cioabă sau Dumitru Gavrilă, dacă n-ați auzit de ei, mai bine. știu cum se întîmplă treaba și colo și colo. știu pentru că m-am implicat și am încercat să dau tot ce am mai bun. rezultatele sînt așa cum sînt. sînt în așa fel încît am decis să fac să dispară lanțul ăsta dintre mine și voi.

nu mă interesează aparițiile în presă, laudele în reviste, criticile pe la colțuri. știu cu ce se mănîncă și astea. dacă cineva nu face ceva din proprie convingere, nu-mi spune nimic. accept chiar și ura cuiva, atît timp cît e din proprie convingere. nu mă interesează nici lansările organizate de edituri. cele mai mișto lansări au fost tot cele organizate de mine, cu ajutorul cîtorva prieteni buni pe domeniul lor.

amintiți-vă lansarea de la Căpșunici în martie 2007, cea de la Teatrul Ion Creangă, cînd am avut ocazia să ne cunoaștem mai bine și să facem poze și să stăm la palavre de nu mai doream să plecăm într-ale noastre, fiindcă eram deja într-ale noastre. că atmosfera relaxantă pe care reușisem s-o creăm pe bloguri se transferase acolo, numai că ceea ce părea pe bloguri o lume de pixeli prinsese viață în foaierul acela. a fost o lansare organizată de mine și de Adina.

amintiți-vă lansarea de la Greenhours, undeva prin septembrie 2007, cînd ieșiseră ”Strugurii” pe piață. sînt convinsă că nimeni nu venise pentru editura Tritonic, ci pentru că voiam să bem o bere în aer liber și să repetăm experiența din martie și să-i prindem în horă și pe cei care nu apucaseră să vină atunci. și unii dintre voi mi-ați rămas și acum prieteni, iar alții mi-au devenit pentru o scurtă vreme colegi, cum s-a întîmplat cu Edi, pe care l-am cunoscut atunci. iar alții au călătorit tocmai din Iași și numai pentru evenimentul acela ca să bem o cafea sau să ne strîngem mîna. și iar am făcut poze, și dacă mă uit la ele nu văd decît fețe zîmbitoare și ochi luminoși și o reală bucurie a revederii sau emoție a întîlnirii pentru prima dată. și am avut impresia că ne cunoaștem de ani, nu de cîteva însemnări.

apoi lansarea de la Cafeneaua Ideea. nu era numai un prilej să vă cunosc, ci să vă cunoașteți unii pe alții. să puneți întrebări, să căutăm răspunsuri, să discutăm. să înțelegem ceva mai multe. să ne potolim curiozități.

și se întîmplă să știu și cum arată alt gen de lansări. cele cu mutre buhăite și indivizi aduși cu forța, care se uită la tine ca prin zid, fiindcă se gîndesc la ”ce dracu să pun eu pe masă la cină diseară. orez sau ciuperci? mai bine orez cu ciuperci! daaaa! ce zic ăștia aici? cine e, mă, pitica asta? ce-i aia online? ce-i aia blog? și eu stau la bloc. bine că mi-am adus aminte, trebuie să plătesc întreținerea”.

și se întîmplă să știu prea multe pe care ar fi fost mai bine să nu le știu. dar dacă tot le știu o să încerc să iau decizii corecte pentru mine, fără să afectez prietenia cu alții. iar dacă aceasta va fi afectată înseamnă că n-a fost prietenie, deci nici o pagubă.

așa că… să n-o mai lungim. cartea asta, în amănuntele ei esențiale, o fac cu voi. titlu, copertă, lansări (cînd or fi). am mai multă încredere în simțul vostru estetic pe care eu îl traduc cu bun gust decît în cel al angajaților unei edituri din România, nu pentru că ei nu ar fi în stare, ci pentru că prea sînt în stare, nu știu dacă mă fac bine înțeleasă. sînt atît de în stare că uneori nu-și mai văd lungul nasului și uită să întrebe, uită să corecteze, nu au timp, nu au chef, sînt prea multe de făcut.

fotografia pentru copertă am ales-o din portofoliul lui Nicolas, cel pe care eu l-am numit în carte ”Bărbatul de la capătul pămîntului”, iar de partea ei grafică se va ocupa Nicu Darastean, artist plastic din Timișoara, pe care l-am cunoscut la una din lansări și cu care n-am stat atunci (în 2007) de vorbă nici zece minute, pentru că se trăgea de mine de stufful editurii că ”hai să mîncăm”. pe unii îi apucă așa foamea cînd ți-e ție lumea mai colorată, de parcă burțile ar fi siameze și tre să sari în sus la prima ghiorțăitură de stomac a celuilalt.

și pe urmă mai vedem ce se întîmplă. mi-e teamă să intru în gașca Millenium, pentru că sînt prea departe și nu mai cred în mailuri, nu mai cred în contracte și n-am crezut niciodată în ”hai să facem bani”. mi-e teamă, mai ales, să nu stric o prietenie de cinci ani de zile cu niște oameni la care țin și printre care am crescut. prefer să rămîn un outsider, să mă bucur de ce fac ei, să citesc ce scriu ei. ca și pînă acum.

și cam atît pentru azi.

Filed under: despre scris, edituri http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2264/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2264/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2264/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2264/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2264/

http://zuleiha.wordpress.com/2010/02/19/cartea-cu-titlu/ ]]> Fri, 19 Feb 2010 10:42:22 +0000 http://www.sexromania.com/topic/3616-cartea-cu-titlu%25e2%2580%25a6/ http://www.sexromania.com/topic/3614-cartea-fara-titlu/
Am renunțat la titlul ”Cafe con leche” pentru că nu sună românește (dar îl păstrez pentru varianta spaniolă). Am în schimb alte șapte variante de titluri noi și nu mă pot hotărî asupra nici unuia. Iată-le:

1. ”Hai hui prin Spania” (evident de ce)
2. ”Tabăra de vară în 900 de km” (pentru că deși toată lumea venise să se spiritualizeze, la o mai atentă observație, se comportau ca niște puști de 16 ani scăpați pe coclauri ))
3. Trei minus unu (adică am plecat trei negri mititei și au rămas doar doi, sau doar unu, depinde din ce unghi privești)
4. ”Sfinți și păcătoși” (pentru că toți păcătoșii se îndreptau către cele sfinte și veșnica mîntuire)
5. ”Cu dus-întors” (pentru că toată povestea e cu dus-întors)
6. ”1719 – O chestiune de kilometri” (pentru că atîți km am avut de fapt la bord, cu suciri și răsuciri)
sau
7. ”Al treilea călător” (care am fost eu, ci nu Alin cum credeam la început. adică eu am fost cel în plus, eu am fost cel care se desprins de grup, fiindcă normal, eu sînt aia mai căpiată de cap – e titlul la care țin, așa că aveți grijă să nu mi-l faceți harcea parcea , dar nici nu țin să vă cramponați de el).

deci… care vă sună cel mai bine??? pînă vineri poate ne hotărîm împreună? zic pînă vineri pentru că vreau să cer un ISBN pentru carte și, desigur, îmi trebuie noul titlu. dacă tot ați participat la crîmpeie din aventura asta, de ce să n-o încheiem tot împreună? și-apoi am încredere în judecata voastră, dacă nu v-ați înșelat prima dată, nu cred că va fi rău nici a doua oară.

aștept păreri și vă mulțumesc anticipat.

Filed under: carti http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2258/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2258/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2258/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2258/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2258/

http://zuleiha.wordpress.com/2010/02/16/cartea-fara-titlu/ ]]> Tue, 16 Feb 2010 14:42:40 +0000 http://www.sexromania.com/topic/3614-cartea-fara-titlu/ http://www.sexromania.com/topic/3613-quote-of-the-day/ blogul celor care au spus asta.

yeah, baby! martie 2007. atunci am învățat asta pe pielea mea. ce-a urmat după aceea au fost doar confirmări cotidiene. sigur că e cam greu să te dezmeticești după ceea ce ți se pare a fi o “lovitură sub centură”, dar măcar o dată în viață trebuie să primești una puternica, chiar cînd credeai că le-ai văzut pe toate. asta te ferește de aroganțe. după ce-ți revii îți zici: ok, ce-ar fi să-mi văd de treaba mea? (nu vorbesc despre oamenii scrisului aici, nici despre mine, nici despre tine).

acum despre citatul de mai sus… poate fi aplicat în realitatea imediată, nu neapărat în munca de scriitor. de obicei, sărmanii scriitori nu prea au de-a face cu aroganțele, deși toată lumea îi suspectează de asta. sigur că pot suferi de ei înșiși mai mult decît majoritatea, dar asta se poate spune și despre o secretară care-și depășește atribuțiunile sau despre un arheolog care face mătănii unei bucăți de zid, crezînd că ține în palme miezul istoriei. singurul talent al aroganților este că reușesc să ne plictisească de moarte cu trăncăneala lor despre ce-or să facă și ce-or să dreagă… asta se aplică și celor care vorbesc despre aroganță (desigur, mi se poate aplica și mie, dacă n-aș fi convinsă că mai mult de 80% din ce-am spus am făcut, restul de 20% fiind doar un joc al hazardului sau mîncatul de rahat al altora).

ce voiam sa zic, de fapt. pe linkul recomandat azi sînt cîteva informații despre quality blogging, despre scris, despre cum să-ți vinzi munca, despre cum să fii un blogger mai bun, mai deștept, mai abil sau mai cuminte etc. am primit pe mail azi dimineață un calup de astfel de articole și le-am tot scrolluit în sus și în jos, căutînd un articol despre ”cum să te ferești să-i pupi în fund pe alții”. n-am găsit, firește.

no, bine… cum informația primită zilnic e prea multă și pînă în ora 11.00 eu trebuie să termin măcar un sfert din treburile zilei, selectez selectez selectez… nenea ăsta mai vorbește despre cum să faci bani din scrisul pe blog. și e urmărit de nu știu cîte sute de mii de bloggeri care vor să facă bani din scris, cum altfel. înseamnă că sînt sute de mii care NU fac și au nevoie de sfaturile lui. știu și eu cîțiva care fac bani din reclame aici, în Romania, dar nici una din scrierile lor nu m-a ridicat vreodată de pe scaun să fac ceva important, ceva care să conteze vreau să spun.

și iată întrebarea mea arogantă de azi: pentru ce scriem cînd scriem pe blog? nu cumva avem nevoie unii de alții ca să nu ne mai simțim atît de … (caut cuvîntul)… atît de goi în viața reală? hm… o să mă gîndesc în seara asta la cursurile de spaniolă. vreau să experimentez măcar o dată cumințenia la ore, dar pentru asta trebuie să am altceva la care să mă gîndesc, nu?

“

Și iată o clipă care nu merită nici o bătaie de cap…

Filed under: despre scris http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2251/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2251/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2251/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2251/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2251/

http://zuleiha.wordpress.com/2010/02/15/quote-of-the-day/ ]]> Mon, 15 Feb 2010 08:25:11 +0000 http://www.sexromania.com/topic/3613-quote-of-the-day/ http://www.sexromania.com/topic/3612-update/
de la cursurile de spaniolă am lipsit premeditat trei luni și cînd am schimbat orarul (și profesorii) am realizat că n-am pierdut nimic. se bate pasul pe loc acolo la modo grosso. am intrat la noua clasă și i-am reanimat instant și pe profesori și pe ceilalți imigranți cu întrebările mele aparent idioate, la care abia a reușit să-mi răspundă profu delegat. nu că m-aș fi așteptat să știe colegii mei mai multă gramatică decît profesorii specializați, dar am avut surpriza să constat că grupa de după-amiază e mai vioaie, mai ales în așteptarea deschiderii cursurilor. aflu povești despre rasism și înfrunt senină dezamăgirea tuturor cînd află că sînt rumana. ei mă credeau după nume marocană. îi las să creadă ce vor, atît timp cît îmi perfecționez idioma.

în timpul orelor mă cutremură tot felul de epifanii, dar nu le mai dau pe post, că ziceam să povestim treburi interesante și nu avioane ce-mi trec prin minte. dar uite, exemplu 1, profu de după-amiază, băiat de treabă, ca toți mediocrii, ne explică care e diferența dintre morfologie și sintaxă, dar face varză cu muștar părțile de propoziție și ne-o aruncă din zbor (în urma unei întrebări puse de mine, cum altfel) că nu există fraze în gramatica spaniolă. ce???? tresar eu din epifaniile mele. că frazele sînt, de fapt, propoziții, continuă gagiu nestingherit. măi să fie… c-așa e și-n franceză, delirează el mai departe.

lasă, domle, franceza, zic, spune cum e în spaniolă. franceza sigur are fraze cu subordonate și tot ce trebuie. și are și propoziții, deci să nu le încurcăm. pînă la urmă a rămas ca el. spaniolii se exprimă doar în propoziții simple, propozițiile simple la ei putînd avea și cinci complemente, dintre care 3 erau sigur atribute.

exemplu 2. un exercițiu amărît, o întrebare piece of cake. că din cîte ramuri e formată economia? (așa era întrebarea din manual). răspunde tot el că oricum ne crede proști pe toți. cică agricultura, industria și comerțul. bine, vorbesc eu neîntrebată, și turismul ce e? aaa, da, turismul intră la industrie. double măi să fie!!! mă scarpin în cap, unde naiba am nimerit? și transporturile? la comerț, zice el și mai sigur…

bun așa. nu ne mai rămîne decît să ne cotim unii pe alții cu expresii de what a fuck pe chipurile noastre de imigranți. cred că aș putea intra lejer la orice facultate de economie, ba chiar la cîte calcule am făcut în ultima vreme și la cîte minusuri mi-au ieșit, un alt spaniol retardat îmi mai lipsea. nasol, cum scoți nasul din bîrlog, cum dai de ei. dar nu-i nimic, mai am o șansă la cursurile de seară. dacă și ăia sînt bîtă mă las păgubașă, că oricum mă descurc de minune cu ce știu. cît despre finețurile gramaticii lor, e nevoie doar de un curs bun. asta cu schimbatul orarelor și profesorilor pînă cînd dai de ce-ți convine am învățat-o de la Yumiko, o japoneză simpatică, pe care am întîlnit-o în Colchester în 2008. i-a zăpăcit pe toți și a dat toate orarele școlii peste cap, dar nu s-a lăsat pînă n-a dat de grupa potrivită. așa ne-am cunoscut, că și eu tot în căutarea grupei potrivite eram și ne tot ciocneam una de alta prin alte grupe mai slabe. (asta nu înseamnă că noi eram foarte bune, dar nu aveam ce să învățăm de la profesori care ne puneau la ore desene animate cu Simpson Bart).



(Yumiko și Vic)

numai că, desigur, britanicii pot înțelege de ce trebuie să ai ceva provocare în viață ca să evoluezi, la spanioli e mai grav, că ei trăiesc pentru siestă.

n-am văzut putori mai mari ca ei, dar sînt așa de inocenți cînd se întreabă de ce nu se mai termină criza la ei că te umflă și rîsul. se cred bătuți de soartă și de sfinți, a naibii să fie ea de soartă rea! păi mergeți în România, de ce nu? acolo sînt și mai mulți sfinți și cu ce e scris în soartă nu te pui! ca bonus, o să mai dați de cîte un profesor bun. unu din vechea gardă, vreau să zic. sau cred că ăștia ar putea lua lecții de gramatică de la orice licean ceva mai silitor! (îmi plăcea la nebunie cuvîntul ”silitor” cînd eram ciutancă. mereu erau cîteva ”silitoare” de-astea prin școala mea generală care acum vînd pîine în vremuri de criză sau dactilografiază discursuri de politicieni sau dau sfaturi primarului despre ce cravată se potrivește la costum. dar decît ca mine să-mi pierd vremea cu loaze spaniole…) deci da, voiam să spun că e bine să fii ”silitor”, chiar dacă mie-mi sună a ”siluire”.

hai c-am ieșit. mă duc s-arunc niște clătite în aer. poate-mi zboară epifaniile din cap cu tigaie cu tot.

Filed under: abroad, new world http://feeds.wordpress.com/1.0/comments/zuleiha.wordpress.com/2245/ http://feeds.wordpress.com/1.0/delicious/zuleiha.wordpress.com/2245/ http://feeds.wordpress.com/1.0/stumble/zuleiha.wordpress.com/2245/ http://feeds.wordpress.com/1.0/digg/zuleiha.wordpress.com/2245/ http://feeds.wordpress.com/1.0/reddit/zuleiha.wordpress.com/2245/

http://zuleiha.wordpress.com/2010/02/13/update-7/ ]]> Sat, 13 Feb 2010 20:54:34 +0000 http://www.sexromania.com/topic/3612-update/